Jos

17 octombrie 2013

Despre pești

Despre pești


Încrengătura Craniata = Vertebrate cu fălci 
Subîncrengătura Gnathostomata 
Supraclasa Pisces = Peşti 
Clasa Chondrichthyes = Peşti cartilaginoşi 
Ord. Selachii = Selacieni (Rechini) 
Clasa Osteichthyes 
Supraord. Chondrostei = Peşti cartilaginoşi osoşi 
Supraord. Teleostei = Peşti osoşi

Peştii sunt animalele acvatice cele mai cunoscute de om. De la începutul existenţei sale omul a fost pescar iar peştele a constituit dintotdeauna o parte integrantă a hranei lui. 
Peştii constituie o bogăţie naturală foarte importantă şi au o mare valoare economică. Dintre produsele naturale folosite de om, în hrana lui, pe tot globul pământesc, peste 20% sunt produse piscicole.
În România, pescuitul în râuri are valoare locală. Se pescuieşte intens în Dunăre şi în bălţile sale, în apele interioare, mai ales în lacurile de acumulare. Cea mai mare valoare o are pescuitul în Marea Neagră.
Peştii sunt consideraţi ca fiind cele mai vechi vertebrate din istoria pământului. Peştele a jucat un rol de seamă în alimentaţia omului încă din Comuna Primitivă, deoarece procurarea lui era mai uşoară decât a vânatului. El se întâlneşte ca motiv decorativ în desenele omului primitiv şi în hieroglifele vechi ale diferitelor popoare. 
Odată cu dezvoltarea ştiinţei el devine obiect de studiu pentru zoologie. Aristotel (384-322 î.e.n.) cunoştea 116 specii de peşti iar Pliniu cel Bătrân (23- 79 e.n.) ajunge să cunoască 176 specii.
Primul savant român care ne-a făcut cunoscute în mod ştiinţific speciile de peşti din apele noastre a fost Grigore Antipa. Studiind fauna peştilor din Delta Dunării şi Marea Neagră, el a lăsat în urma lui una din cele mai concrete opere în această direcţie "Fauna ihtiologică a României" (anul 1909) "Pescuitul şi pescăria în România" (1916) “Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice" (1921) "Regiunea inundabilă a Dunării inferioare" (1927) "Marea Neagră" (1941). Ca întemeietor al şcolii româneşti de hidrobiologie şi ihtiologie el a deschis drumul pe care au păşit şi şi-au dezvoltat operele I. Borcea, S. Cărăuşu, Th. Buşnită, O. Necrasova, P. Bănărăscu, G.D. Vasiliu, A. Popescu Gorj, I. Mălăcea, M. Niculescu Duvăz, M. Băcescu şi alţii.
Abundenţa incomensurabilă şi comestibilitatea cărnii peştilor face ca ei să aibă şi astăzi o importanţă deosebită pentru omenire. 
Din punct de vedere economic, urmează după mamifere, care constituie hrana principală a omului.
Deosebit de valoroase sunt icrele peştilor şi uleiul de peşte. Părţile necomestibile ca şi speciile cu valoare economică redusă formează materia primă pentru fabricarea subproduselor pescăreşti: făină de peşte, guanina, îngrăşămintele agricole, cleiul de peşte. 
Prin legi pescăreşti severe, pescuitul industrial şi sportiv, este reglementat, fiind interzis în perioade de reproducere şi de tinereţe a peştilor.